Nu mușcă

Aud aceiși pisică idioată care își face cuib în creierul meu. O prostituată care nu are chef să-și mai arate sânii în viteza motoarelor încinse. Nu aveam de gând să o primesc, dar s-a așezat acolo unde îmi țineam eu picioarele. La dracu, imi ține cald.

Eram foarte sigură că la un moment dat se va dezechilibra și se va spulbera de cimentul care stătea cu gura căscată spre a o prinde.

Așteptam să se întample asta. Așteptam să-i văd expresia de creatură neputincioasă în fața nimicului care stă să o dezintegreze.

Erau linii trase cu roșu care îi arătau, în schimb, traseul sigur. Un roșu care nu îți permite să visezi altceva. Un roșu de bordel, de abajur care te incita la dezumanizare.

Știa să se țină bine ancorată de mileurile de macrame, de perdelele rupte. Tot de ea rupte.

Știam si eu că nu mai pot fără mirosul țipator pe care il pierdea in urmă, fără mustățile care mă înțepau. De cațiva ani au început să îi cadă dinții aia, oricum mult prea galbeni, tociți, îndepărtați de o marcată retracție gingivală. Nu mai poate vorbi coerent de veacuri. Asta nu o împiedica în schimb să continue să bea. Face asta în fiecare zi, fara prea mari ezitări, fără să o constientizeze. Dă paharele pe gât, cum a facut-o întreaga viață, din aceiași frustrare: "am fost o proastă!"

Eu m-am plictisit să o aștept să se ridice de pe picioarele mele. Cred că am să iau cuțitul și am să-i bifurc coada.