Românisme

Ieri noapte, până să adorm mă invadaseră niște nemulțumiri ce-i drept fără să fi asistat în prealabil la vreo scenă. M-au lovit așa din neant. Am zis că e semn bun și mă descătușez  acum aici că poate-poate careva mă aude și se decide să schimbe iala la ușă.  

Ploua afară, probabil de aici și gândurile mele foarte roz bon-bon. Ploaia îmi induce tot felul de flash-uri, îmi revigorează tot felul de amintiri și uite-așa m-am trezit făcând un top al obiceiurilor, conceptelor, atitudinilor, in fine al românismelor care pe mine mă calcă incisiv pe coadă.  

  Așa că le voi înșirui aici în ordine descrescătoare, menționând că nu voi cere scuze nimănui și că toate mi le asum!

1) Tot românul are un obiectiv primordial pe viața asta. Unul bine scobit cu dalta în scoarța cerebrală. Să mănânce! NU, nu cum fac toate creaturile din nevoia de nutrienți pentru supraviețuire, in fine pentru a-și asigura o buna funcționalitate.

Românul mănâncă gândindu-se că se apropie 2012, că exista riscul ca mâine să moară sau cu teroarea că poate dă faliment alimentara din colț [sau supermarket-ul ] sau că se duce naibii import-exportul, că poate vine vreun alt virus al gripei aviare, porcine-H1N2 sau poate, POATE se declanșează al III-lea Război Mondial?! Clar e complicată treaba cu buncărele sau cu Sistemul Național de Apărare, dar dacă are burta plină, românul poate supraviețui unui atac nuclear.

 Discursul oricum e foarte amplu și face referire nu doar la cantitatea de alimente ingurgitată dar mai ales la regimul alimentar. A mânca nesănătos e egal cu a bea, a fuma sau a te dopa o spun clar, pentru cei care nu au înțeles deja asta.

2) La noi, lucrurile nu se fac. Dacă se fac, prin reducere la absurd, se fac prost. DE CE? Pentru că suntem orice mai putin patrioți. Leneși, egoiști, superficiali pana la limita superioară. La noi, nu se citește o carte - se răsfoieste rezumatul, cum nu se construiește un drum decent ci se bătătorește pământul până la prima ploaie. Orice ți-ai dori, românul știe să ți-l deseneze pe o bucată de hârtie igienică, să ți-l împacheteze și să ți-l vândă. Cu drepturi de autor. 

3) Românul nu are un limbaj verbal [corect, înjură, vrând să redreseze situația dar hai să facem abstracție de aspectul ăsta două secunde]. El nu comunică decât prin non-verbal. DE ce să te salute, sau să întrebe cum îți decurge ziua. El trece pe lângă tine pe stradă, te împinge, te alintă cu vreun cot sau chiar cu o palmă - variabile ce depind de unghiul de incidență. Pentru că toate astea sunt mult mai elocvente. El comunică eficient. 

4)Dacă te duci acasă la orice român e ORDIN de la cel de sus, să te descalți. NU e relevant că ai fost invitată la o cină, că ai o rochie de seară și sandale, dacă treci pragul renunți la încălțări. Dacă nu, poți rămâne relaxat, pe vârfuri, sub tocul ușii. E de bine, în caz de cutremur ești asigurat. Făcând o conexiune, între punctul 1. și 4. deducem că SuperMan de România e în șosete și cu intestinul plin. Restul e nesemnificativ!

5)Trendurile. În țara asta au cu totul alt sens.  Românii își exteriorizează afectivitatea față de turmă, adoptând același stil vestimentar, aceiași muzică, aceleași replici. La noi nu se improvizează, asta cere inspirație, la noi se dă copy-paste și se pune o floricică la sfârșit. Talent născut! 

N-am înțeles nici până astăzi cum de întregi generații adoptă aceleași atitudini? Cum de nu există nimic personal în manifestări?Păpuși mecanice fără orice substrat! Al naibii de trist..

OK, ăsta e top V-ul meu. 

La urma urmei, zic, toate astea își au o aceiași origine în lipsa de cultură. De acord, poate nu chiar toate dar oricum rămân în aceiași sferă a cauzalității.  

Evident au rămas multe nespuse, dar o să revin asupra subiectului în edițiile viitoare.