M. CUNNINGHAM - THE HOURS
Sunt puține momente pe care le savurez mai mult decât dimineața devreme.
Aerul puternic, dezghețul, dezechilibrul ăla interior care pentru câteva secunde te determină să mai rămâi pe marginea patului gândindu-te la nimic..
Apoi nimicul ăsta se mărește, se intensifică transformându-se în zi. O alta. Seamănă izbitor cu cele trecute, deși îți promiți de fiecare dată că vei induce un fenomen neprevăzut, unul care să transforme lumea în altceva. În orice...
Iar uneori, fără să înțelegi bine cum și de ce, totul se rotește și reusește să te surprindă. Înțelegi că nu e deloc meritul tău acolo chiar dacă uneori ți-l asumi mândru. E ca o scânteie care se naște dintr-o deformare elastică în urma contactului dintre doi electroni care sigur nu-ți aparțin.
E ciudat cum jocul ăsta pare atât de lipsit de sens.
Priveam într-una din zilele trecute - Soarele. Îl priveam cu ochii închiși, adâncindu-mă în el și îl întrebam de ce. De ce toate astea, ce vrea de la mine.
Abia atunci am înteles... nu asta e întrebarea de fapt.
Ceea ce trebuie sa înteleg e...
Ce vreau Eu de la Mine?
Evident, am ales să fiu aici dintr-un motiv. Da, am ales asta, trebuie doar să îmi amintesc DE CE...
"Soarele. Îl priveam cu ochii închiși"
RăspundețiȘtergere>>hm, ma intreb, in schimbul acesta de "priviri", Soarele, daca ar avea ochi, i-ar putea tine deschisi?
e neobisnuit ca un tip kre arata astfel (dak u esti papusa din foto) sa isi piarda vremea p bloguri. eu cred k iti place fata. hai recunoaste
RăspundețiȘtergere@ Anonim (anonim, ceva complexe?)
RăspundețiȘtergerefata e inteligentă, iar inteligenţa e sexy... E ceva pe aici de "dis-placut"?
Interesant.
RăspundețiȘtergere