I'm an idealist.
I don't know where I'm going,
but I'm on my way.
Carl Sandburg
Fuck!
Cred că iar încep să văd dublu. Dublu, ca atunci când ai convingerea că lucrurile au două fețe când de fapt au doar una. Dublu ca atunci când te intrebi pe ce parte a străzii ar trebui să mergi, când de fapt, e cu sens unic și opțiunea asta nu va schimba cu nimic finalul.
E reconfortantă convingerea că avem liberul arbitru. Păcat că e doar în mintea noastră.
Nu putem fi "causa sui" și asta fară urmă de îndoială. Atunci unde stă ceea ce noi definim "free will".
Îmi vine în minte un singur nume, conex discursului ăstuia: Galen John Strawson. El a făcut o demonstrație foarte elocventă, în acest sens, suna cam așa: faci alegerile pe care le faci, pentru că ești ceea ce ești, dar in același timp, nu poți fi cauza a tot ceea ce ești, iar asta ne absolvă de responsabilitatea acțiunilor noastre.
[*Textul original suna cam asa:
- We do what we do, in a given situation, because we are what we are.
- In order to be ultimately responsible for what we do, we have to be ultimately responsible for what we are — at least in certain crucial mental respects.
- But we cannot, as the first point avers, be ultimately responsible for what we are, because, simply, we are what we are; we cannot be causa sui.
- Therefore, we cannot be ultimately responsible for what we do.]
Cu un minimim de fizică newtoniană, poți întelege exact conceptul. La urma urmei e totul un joc, foarte previzibil. Evident, plecând de la premiza, extrem de optimistă, ce prevede o evoluție a umanitații spre acel nivel al înțelegerii și cunoașterii absolute, când vine vorba de legile ce guvernează realmente acest univers.
Aaaa, uitasem, treaba asta se reflectă perfect în Laplace's demon, păcat că nu a durat prea multă vreme și au venit unii să spulbere acest vis, demonstrând imposibilitatea transpunerii acestei idei in concret.
Mă opresc o secundă, închid ochii și mă gândesc… Nu avem capacitatea de a decide totul și nici măcar aceea de a prevedea evoluția lucrurilor. Putem, în schimb, să ne prefacem, că suntem SupraOameni. Avem imaginația și credința de partea noastră. Credința că suntem nemuritori. Invincibili. Și că putem schimba cursul istoriei.
So… DO YOU STILL DARE TO DREAM?
nu cred nici ca suntem nemuritori nici ca putem schimba cursul istoriei general, dar pe cel personal cu siguranta. Stiu doar ca tot ceea ce depinde de noi singular ca indivizi ne ofera comfortul de a decide in nume propriu ceea ce ma multumeste pe deplin...cand lucrurile depind de oamenii din jur tre sa iti dai doar mai mult silinta :))
RăspundețiȘtergeresi daca libertatea asta e doar aparenta. si daca autoritatea pe care o exercitam asupra propriului destin, e imaginatie...
RăspundețiȘtergereNU te-ai intrebat NICIODATA, daca nu cumva, tot ce facem e sa completam un ciclu, ca un rol intr-o piesa foarte ampla care se dovedeste enervant de nesemnificativ?!
nesemnificativ este tot ceea ce facem pt ca suntem nesemnificativi ca entitati, dar pt microuniversul meu ma satisface puterea mea de decizie .. asa ca ai din nou decizia de a privi lucrurile cum VREI TU! :))
RăspundețiȘtergereDestinul, libertatea (liberul arbitru) e doar o iluzie, o himera. Facand un zoom maxim, suntem doar o colectie de particule imbinate si animate de conexiuni electrice si care se supun legilor fizicii. Ca amalgamul de particule din care suntem compusi e mai complex, variat, e alta poveste, dar legile universului care le(ne) guverneaza nu sunt aceleasi cu ale frunzelor purtate valurile unui rau? Cine suntem noi sa sfidam stiinta si sa pretindem ca suntem mai presus de tot?
RăspundețiȘtergere@Mr. Frog
RăspundețiȘtergerecine suntem noi sa sfidam stiinta?
Creatorii ei!
cred ca statusul asta ne permite pana si o atitudine de superioritate, nesupunere sau orice ne sta bine la urma urmei!
nu suntem creatorii ei, ci observatorii ei. Putem doar sa studiem fortele supreme care pun tot in miscare, care au creat universul si REGULILE lui. In aroganta noastra, putem chiar sa le sfidam si sa ne razvratim, sa ne amagim si sa pretindem ca putem schimba ceva. Dar in realitate suntem doar una din nenumaratele componente ale acestei masinarii in miscare, facem ce am fost programati. Ai dreptate, totul se rezuma la un ciclu din care nu poti scapa, ca un carusel fara buton de stop/reset. Poti sfida...dar tot intr-o miscare ametitoare si plictisitoare vei fi, K
RăspundețiȘtergereputeam sa continuam ne prefacem ca nu ne stim... era dragut :D
RăspundețiȘtergereps: eu zic sa te decizi, ramane domnul sau doama?! sau imi scrie toata familia?!
E noul model de broasca nebuna asexuata, permanent in dubii in ceea ce priveste sexualitatea ei, care nu stie ca raspunsul just la toate intrebarile, e sa ignori... sau poate stie, dar, cum ziceam, e nebuna!
RăspundețiȘtergere