PAGINI ASCUNSE

" Daca nu as fi scris, starile depresive pe care le-am avut în viata m-ar fi dus fara indoiala la nebunie sau la ratare completa... Important a fost scrisul ca terapie."

marți, 3 iulie 2012

Te intorci

(Dear Albert,) 

Cand ma intorc in oras, nu pot sa nu te vad. E drept ca de cele mai multe ori imi reprim orice dorinta de a te intalni, cumva din intamplare. Dar vara imi aminteste mereu de tine. Si drumul spre castel si ... parul care imi flutura in masina.
Parca iti vad profilul in lumina soarelui.
Parca ma aud razand.
Si imi vine sa te sun. Sa-ti spun sa ne vedem, sa povestim, sa ne privim in ochi si sa mancam o inghetata. Sa te lovesti de mine, ca din inertie, sa ma ametesti.
Si imi vine sa te astept in fata casei. In soarele asta..
Imi vine sa scriu pe ziduri sa ai grija de tine, cat nu sunt eu acolo!

Au trecut ani de cand te-am cunoscut.
Ma intreb daca iti amintesti ca mi-ai promis ca ma vei astepta.
Oare inca ma astepti?
...Eu inca te iubesc, sa stii... Si imi lipsesti! Si te urasc ca rezisti asa, fara sa ma cauti. Si urasc pe toti aceia care te vad, pana si din intamplare, pentru cateva clipe.

Love, 

Catalina