Cand ma intorc in oras, nu pot sa nu te vad. E drept ca de cele mai multe ori imi reprim orice dorinta de a te intalni, cumva din intamplare. Dar vara imi aminteste mereu de tine. Si drumul spre castel si ... parul care imi flutura in masina.
Parca iti vad profilul in lumina soarelui.
Parca ma aud razand.
Si imi vine sa te sun. Sa-ti spun sa ne vedem, sa povestim, sa ne privim in ochi si sa mancam o inghetata. Sa te lovesti de mine, ca din inertie, sa ma ametesti.
Si imi vine sa te astept in fata casei. In soarele asta..
Imi vine sa scriu pe ziduri sa ai grija de tine, cat nu sunt eu acolo!
Au trecut ani de cand te-am cunoscut.
Ma intreb daca iti amintesti ca mi-ai promis ca ma vei astepta.
Oare inca ma astepti?
...Eu inca te iubesc, sa stii... Si imi lipsesti! Si te urasc ca rezisti asa, fara sa ma cauti. Si urasc pe toti aceia care te vad, pana si din intamplare, pentru cateva clipe.
Love,
Catalina
Albert, such a lucky guy...
RăspundețiȘtergereand he has no idea...
RăspundețiȘtergerecongrats on that :|
RăspundețiȘtergereand... goodbye! :)
stii cum e ..de persoanele pe care le-am iubit ne este cel mai greu sa uitam..cel mai greu sa ne indepartam.. de un el ..pentru ca nimeni nu e el ..si nimeni nu rade ca el si nimeni nu te ia in brate cu o facea el..si nimeni nu te face sa simti ceea ce te facea el... am fost in aceasi situatie...insa intr-o buna zi ...va aparea cineva si iti va face din gandurile alea doar o amintire...si nu va disparea mult timp..dar invatam sa traim cu ele..
RăspundețiȘtergerevor*
RăspundețiȘtergere