Era o vreme cand bautura asta exotica avea un efect asupra mea. Am devenit imuna intre timp. Nu stiu daca receptorii de membrana s-au plictisit sau si-au pierdut cu totul sensibilitatea. Nu stiu nici macar de ce nu ma opresc din baut daca tot e in van. Cred ca, din punct de vedere cantitativ, nu am un nivel de saturatie. Cand incep sa beau, nu vreau sa ma opresc la jumatatea paharului. Nici cand iubesc, nu reusesc sa o fac pe jumatate.
Daca e sa cred in ceva, cred in fericire. Nu cred in hedonism dar cred ca fericirea e primordiala. Si am descoperit, destul de tarziu, ca ideea de fericire nu e un alt concept abstract, o creatie aberanta a mintii umane, ci o realitate cat se poate de concreta. Am invatat ca ea e formata din lucrurile cele mai marunte. Stii, ca atunci cand pornind motorul auzi melodia ta preferata, sau cana de cafea plina de savoare intr-o dimineata mohorata, o plimbare aiurea prin oras imaginandu-te Robbie Williams deghizat, un post-it pe frigider care iti spune ca e deja totul pregatit. O imbratisare, un zambet, un gand care te face sa radiezi. O noapte in care te descoperi in altcineva. Ora 6 AM, cu emotia din sufletul tau, care nu te lasa sa mai dormi.
In toate astea cred si nu am de gand sa renunt la niciuna din ele si in consecinta, nici la licoarea rosie cu 57kcal pe 100ml. Nu pot sa o vad ca pe o risipa sau ca pe o exagerare, are parfumul pe care il ador, culoarea care imi aminteste de tine. Cine zice ca trebuie sa facem doar chestii logice, sanatoase?! Eu votez pentru ce te face fericit.
Alergand nu apuci sa vezi nimic. Si la un moment dat nici nu o sa mai simti. Picioarele or sa continuie in acelasi ritm, iar tu o sa ramai asa, intr-un stadiu de imponderabilitate, miscandu-te fara sa stii cum. E mai placut sa mergi. Incet, inspirand. Ia sa incerci!
