M-am uitat aici. M-am uitat in cutia asta de carton mucegait, in timp ce restul universului se rostogolea grabit spre un cerc unde sa se ameteasca. Mi s-au impleticit picioarele de cand m-am incurcat in ghemul asta de crapaturi. Trag de un amestec heretogen de detalii si incerc sa il ascund in buzunarul de la geaca. Facusem si un scrut metraj, il facusem, dar si pe asta l-am uitat pe undeva.
Ieri, cand te-ai asezat langa mine pe prag, privindu-te mi-am dat seama ca nu esti. Lasasesi o holograma, pentru secundele astea nimicitoare, in care fiecare inspir mi te imbratiseaza. Ar trebui sa vii, intr-una din zilele astea. Eu, stii bine, nu imi las cutia singura. A devenit o prelungire a membrelor mele, care ma incatuseaza, ma imbratiseaza, atunci cand tu uiti sa vii.
Of, fir-ar ! Pe unde pasesc sunt tot felul de creaturi microscopice. Nu au inteles nici ele ca ar trebui sa analizeze mai in detaliu ultimele previziuni astrale.
Imi apropii urechea de paharul asta plin de o dezgolire a sufletului meu si ii ascult lipsa acerba a oricarei vibratii. Ma cristalizez alaturi de mine, intr-o forma amorfa si ma confund cu tine. Suntem 3 si 1, 1 si 3, suntem 4. 1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu