Cum se face ca in vis imi vin cele mai geniale idei, iar dimineata, odata cu blestemata aia de sonerie, se evapora, lasandu-mi doar o senzatie foarte interesanta. Ca si atunci cand constientizezi ca cineva tocmai a parasit incaperea, dupa mirosul pe care il lasa in urma. Daca inchizi pentru 2 secunde ochii, poti vizualiza un corp, un chip, doar ca mecanismul asta nu il pot aplica atunci cand, ca o galeata rece de apa, imi dau seama ca in 5 minute trebuie sa fiu in statia de autobus.
Uneori ma intreb daca nu cumva merg pe un tipar deja bine conturat, codificat intr-o secventa genetica, devonstrand astfel previzibilitatea actiunilor mele. Si cand ma gandesc cu cata ardoare am incercat de fiecare data sa fiu "oaia neagra" sau "fiul ratacitor" parca ma ia un atac de panica.
Stateam sa analizez functionalitatea si mecanica noastra ca organism pluricelular. Nu pot face abstractie de o ipoteza, facilmente demonstrabila, care ma suscita si ma face sa-mi zic " CE DISPOZITIV HI-TECH ESTI, NENICA!.."
Presupun ca pentru o persoana care nu a disecat niciodata un cadavru, afirmatia asta e foarte fantezista. Si Galileo Galilei, s-a confruntat cu aceiasi atitudine cand incerca sa sustina ca Pamantul se roteste, dar toate astea pana cand tehnologia a permis o demonstratie foarte concreta.
Deci acord circumstante unei persoane care nu a vazunt niciodata lumea printr-un microscop electronic, in momentul in care imi spune ca e o alta blasfemnie.
Ciudat lucru ca noi incercam de atatea decenii sa cream roboti sau dispozitive care sa poata realiza diferite activitati sau capabile de a percepe sau transmite emotii umane.
E drept ca suntem inca foarte departe de a realiza o copie, sau macar o imitatie decenta, dar asta pentru ca originalul nu are limite, iar materialele pe care le utilizam noi, nu sunt deloc adaptate acestui gen de experiment.
Pacat ca nu este permis sa te joci cu material biologic. Stim cat impact a avut pana si simpla idee a crearii unei clone umane. De ce nu ar trebui sa incercam sa imbunatatim nivelul nostru de activitate?! De ce continuam sa folosim o parte infima a creierului si ne prefacem ca asta e mai mult decat suficient pentru noi. Cum am ajuns la nivelul asta al comoditatii si acceptarii?
Si de cand realizariele "cercetatorilor americani" sunt impresionante?! Isi pierd timpul cu tot felul de aberatii, ca influenta mediului ambient asupra obezitatii (lipsa stresului termic se pare ca favorizeaza cresterea in greutate). La naiba, oamenii aia mananca si se uita la tv (evident exclud aici, cum fac si ei, cazurile determinate de o alterare a structurilor glandulare). Cui ii pasa ca cele 27 grade C de afara au un impact minim asupra tesutului adipos?
Asadar, nu e cazul sa depasim toate preconceptiile de doi bani si sa alegem sa privim realitatea dintr-o perspectiva un pic mai concludenta, poate astfel reusim si imbunatatim realmente calitatea vietii?!
PS: Pentru placerea mea personala, pentru orgasmul meu intelectual, incetam sa chemam "CERCETATORI AMERICANI" - d-alde pierde-vara astia, care argumenteaza ca miscarea sanilor, in timpul deplasarii aduna mai multe caracteristici ale unei mase de lichid, decat al unui corp solid... SERIOS?! Exact cum preconizam, cu asta am revolutionat lumea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu