Astazi te-am vazut din nou.
Nu imi faci loc pe strada asa ca ma strecor printre visele tale, ti le invelesc in azot lichid si ca sa ma asigur ca nu vor evolua in vreo directie opresc timpul.
Nu te uita la mine asa, nu ma intreba de unde vin. In absurditatea exaltanta a scenariilor tale am stiut sa exist. Le savurez cu fiecare microsecunda ce se cristalizeaza. La urma urmei, esti nimic fara dragostea mea. Te striveste orice punct material si te pierzi de dupa fiecare umbra.
Nu ai cum sa vezi. Pupilele iti sunt atat de dilatate, incat imaginea mea devine din ce in ce mai difuza, si ma adancesc cu fiecare inspir, cu fiecare contractie a musculaturii netede.
Nu incerca sa devii omul invizibil, nu ai nicio sansa. Fiecare reflexie a undelor ma constrange sa-ti focalizez simturile intr-un spatiu concav. Tragic.
Nu te aseza aici. E inca forte frig si nu am de gand sa exteriorizez nicio forma de energie.
Si nu te comporta ca un cretin. Deschide-ti nasturii aia gri, si tunde-ti parul.
Cum reusesti sa devii cu fiecare zi atat de expansiv?! Inexpresiv.
Sa nu crezi ca presiunea asta se va exercita veodata echidistant. Centrul, nu e in centru, e spre margine. Mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu