What about that old story...

Eu am incercat.

Sigur ca nu tentez sa ma dezvinovatesc cu afirmatia asta si nici sa iau din adevarul unei alte idei (“Daca vrei, poti!”) in care surprinzator – chiar cred.

Tot ce pot atasa unei afirmatii de acest gen e ca de data asta, e vorba de o miscare la nivel inalt, o afacere mult mai controversata decat poate parea la un prim impact.

Vorbesc de religie si cu precadere de crestinism. Pentru ca astia imi sunt cei mai antipatici!

Inainte de a intra cu adevarat in subiectul asta, trebuie sa accentuez cateva aspecte.

Am fost genul de copil care la orele de religie era tot timpul cu mana pe sus, raspunzand la intrebari si interpretand pilde. Acelasi copil care mergea cu drag la biserica si canta in Saptamana Mare “Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule!...”cu lacrimi in ochi.

Credeam si percepeam totul ca un adevar absolut.

Asta a durat pana pe la 15-16 ani.

Ca sa fiu precisa, procesul s-a declansat de cand am inceput sa citesc, indraznind sa fac aprecieri si sa formulez intrebari. Sigur, e foarte convenabil sa crezi.

Asta a fost probabil prima observatie pe care am facut-o.

(Pacat ca nu am ales niciodata calea usoara. NU e pentru mine! Sunt multi cei dispusi sa-si tina creierul in concediu si sa nu reflecteze asupra dogmelor. Nu pretind asta. M-am lamurit de mult de faptul ca mediocritatea ofera mult prea multe beneficii.)

Evident nu a fost o trecere brusca, pentru mine a fost o evolutie mai mult decat naturala. De fapt, de pe atunci tot incerc sa cred...foarte probabil din nostalgie. Imposibil! E ca si cum ti-ai prinde sotul cu alta-n dormitor, dar ai alege sa continui sa te porti de parca nu s-a intamplat nimic, doar de dragul amintirilor frumoase.

( And damn, that is stupid!)

Cred serios ca trebuie sa fii cam... sa zicem idiot ca sa poti crede in toate povestile astea. O persoana lucida, care sa nu sufere de tulburari psihice nu poate crede ca Dumnezeu (care sunt de fapt trei in unul) a creat lumea si mai apoi omul, plecand de la 2 exemplare (Adam si Eva), pe care i-a tinut langa el intr-un spatiu extrem de romantic. Evident, pentru a purta scenariul spre un punct culminat, a creat si un copac in al carui fruct statea cunoasterea ( "De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el".Geneza 1:6) dar din care ei nu puteau musca. Apare si personajul negativ, care ii corupe, fara prea multe eforturi, si uite asa pierd totul. De aici, generatii la randul nu pot fi iertate de Creator (care ii iubeste de fapt) pana cand acesta nu se decide de a-si trimite fiul pe Pamant (care oricat de mult ar putea fi perceput drept semizeu, nu e, caci are si el drepturi depline) pentru a fi crucificat. Astfel, doar astfel, El putea schimba lucrurile.

Am uitat sa punctez alte aspecte interesante ale povestii. S-a nascut dintr-o fecioara. (Yeah right!!!), in timpul vietii a mers pe apa si a vindecat leprosi batand din palme, si finalul (param pam pam... ) dupa trei zile a inviat anuntand ca se va intoarce sa sarbatoreasca sfarsitul lumii. Foarte logic firul povestii! 

Acum vin eu cu cateva intrebari simple, banale, stupide, astfel incat orice crestin sa aiba posibilitatea de a ma afronta.

De ce un zeu atotstiitor ar crea lumea pentru a o distruge in final? E un soi de joc meschin? Se plictisea singur?

De ce ar crea acea separare de dupa moarte, rai-iad, daca in final toti se pot mantui?

Daca Dumnezeu e bun si ne iubeste, ne protejeaza, Africa ce e? Sa nu-mi spui ca are preferite printre continente. Bolile? Saracia, suferinta? Poate schimba oricand lucrurile, am inteles ca pt el e foarte simplu? Atunci alege sa nu intervina ca sa ne demonstreze ceva? Ce e, un fan al seriei Saw??

Cum de printre cele 10 porunci (care induc pacatele capitale) primele 4 sunt concentrate pe idea de religie monoteista? Asta era partea cea mai problematica?

Plecand de la premiza ca Dumnezeu are un plan cu noi toti, ca vietile noastre sunt deja trasate in fata lui, pentru ce sa ne rugam sa ne ajute cand ne trezim intr-o situatie conflictuala, intr-un context problematic?! (un prieten spunea recent ca Dumnezeu il asculta dar uneori raspunsul lui e NU!) Ma intreb, care e scopul atunci? Suntem la 50% probabilitate, nu?! Atunci poti la fel de bine sa dormi 5 minute in plus, sa-ti diminuezi consumul energetic. (He has a better plan, you know?!)

Just think about it!

Aaa, inca 2 detalii interesante:

1)Numarul crestinilor in Romania e aproximativ egal cu cel al tarilor din Sud-Africa si statelor din America de Sud. Are rost sa punctez ce au in comun? Zic doar: subdezvoltare economico-socio-culturala, cred ca e suficient.

2)Exista o oarecare dependenta intre IQ si credinta. Pur intamplatoare, parerea mea!

O sa inchei acum cu un citat din Cioran care zic ca se potriveste in monologul asta.

“Constiinta a facut din animal om si din om demon, dar ea n-a facut inca din nimeni un Dumnezeu, in ciuda lumii care se mandreste de a fi omorat unul pe cruce.”

Emil Cioran in Pe culmile disperarii