Așadar?!

Mi se întâmplă deseori să mă rătăcesc printre gânduri. E ca un amestec haotic de idei, perspective speranțe - reale sau nu foarte!
Îmi plăceau gândurile mele până nu de mult…


Aud o ușă închizându-se furtunos ca într-un scrâșnet acut presând secunda ce separă două bătăi consecutive ale inimii.
Uitasem că ești aici. Uitasem că încă mă aștepți. Uitasem că îți promisesem că mă voi întoarce într-una din zilele astea.

Oricum încă îmi transform coșmarurile în lacrimi ca apoi să le înghit - una câte una. Încerc să nu mă înec, să nu mă pierd în plutirea extrinsecă a sufletului meu păgân.

Nu înțeleg de fapt de ce continui să mă privești cu ochii aștia mari, implorând o minune și poate mai mult.. continui să nu înțeleg de ce te doresc, răpindu-te de unde nu ești și nu vei putea ajunge.

Te visez, știi, în fiecare noapte ca intr-un ritual a cărui sacralitate stă ascunsă printre rafturile pline de cuvinte nerostite vreodată.

Cum e să nu știi?!
Întreabă-mă!